Filosofia GDPR: De ce este necesară conformitatea cu reglementările privind confidențialitatea?

Când ne naștem suntem imediat asociați cu un dat: numele! Imediat după aceea ni se dă un nume de familie, deoarece acesta afirmă apartenența la o familie. Cu toții învățăm să sărbătorim data nașterii și să cunoaștem locul în care ne-am născut sau unde trăim cu ceilalți, un loc care ajunge să identifice o comunitate. De-a lungul timpului, aceeași comunitate se îmbogățește și se remarcă datorită datelor care spun relația dintre membrii săi. Datele descriu cine suntem așa cum cuvintele descriu ființa noastră, toate acestea de-a lungul timpului ne construiesc identitatea și personalitatea pentru noi și pentru oricine dorește să se relaționeze cu noi. Multe date aparent comune, care alcătuiesc informații diferite corelate, ne descriu pe noi înșine, cine suntem, ce gândim, ce ne place și ce ne iubim. Multe cărămizi care împreună ne definesc identitatea, ființa noastră și care ne dau apartenența.

De fiecare dată când întâlnim un străin avem nevoie nu doar de date precum culoarea pielii, înălțimea, mirosurile, ci și de acele date „comune” care ne permit să procesăm informațiile utile pentru identificarea lui, pentru definirea apartenenței sale,... pe scurt, pentru a-l cunoaște.

Și astfel, cărămidă cu cărămidă, fapt după fapt, corelație după corelație, construim setul de informații care ne face cunoscători, ne permite să avem relații cu ceilalți. Chiar dacă am fi pe o insulă pustie, tot ar trebui să construim aceste date pentru a menține un echilibru, propria noastră identitate.

Setul de date este așadar un unicum cu noi înșine.

Protecția lor, apărarea și respectul față de cele ale altora devine protecția dreptului de a fi noi înșine, un drept inalienabil și legile oamenilor nu pot să nu îl protejeze pentru că ar fi ca și cum am ignora cine suntem și însăși existența noastră în viață.

Astăzi această identitate a noastră este amenințată pe diverse fronturi, atât de cei care vor să-i cunoască secretele pentru a ne găsi slăbiciunile și poate să le folosească sau să le vândă altora care vor să ne ofere un produs, o idee, un crez sau altceva fără ca noi să fim conștienți de asta.

Astăzi, pentru cei care doresc să știe cu cine mai putem fi asociați, este de mare valoare să ne cunoască datele. Cine reușește să le obțină poate apoi să apeleze la aceste agregate cu idei sănătoase sau nu. Tehnologia și ușurința de a comunica prin arătarea multor cărămizi și date care ne aparțin ne face să fim cunoscuți și recunoscuți de cei pe care ar fi avut dificultăți să-i întâlnim, să comunicăm cu cei care împărtășesc o pasiune, o activitate artistică, un sport sau chiar o apartenență politică. Procedând astfel, de fiecare dată când punem o parte din noi înșine în mâinile altora, o parte care ne aparține în mod indisolubil și pe care alții, combinând incorect aceste date, ar putea să o folosească pe care nu ne-o plac sau, mai rău, să o folosească pentru a ne schimba identitatea, a fura o bucată pe rând și a ne limita dreptul de a fi și de a exista.

Conceptul de confidențialitate

Recent s-a vorbit mult despre GDPR sau Confidențialitate, uitând că în limba italiană există un termen care exprimă corect sensul legii care se dorește a fi protejat prin aceste reguli: termenul italian de „confidențialitate” este mult mai potrivit pentru a descrie ceea ce se dorește să protejeze.

Termenul de „privacy” provine din jurisprudența americană când spre sfârșitul anilor 1800 conceptul de intimitate a fost introdus ca „dreptul de a fi lăsat în pace” sau dreptul de a fi lăsat singur (sau în pace) pentru a limita amestecul în viața privată a unei persoane de către alte persoane. În lumea anglo-saxonă, acest concept este ușor înrădăcinat în cultura populară și este acum inerent în multe profesii, gândiți-vă de exemplu. cele criminalistice sau medicale.

În plus, confidențialitatea nu trebuie confundată cu dreptul la secret sau la „protecția” datelor cu caracter personal, dar, dacă este ceva, acesta din urmă este o consecință a acestuia. Poate cea mai corectă formulare din punct de vedere al dreptului a fost cea a regretatului Rodotà când a remarcat, cu prevedere, că până acum ne-am îndreptat către o societate în care, grație tehnologiei, era posibil să cunoaștem totul despre toată lumea, de aceea era necesară introducerea unor concepte de bază pentru protejarea acestui drept. Practic, Rodotà nu a interzis utilizarea datelor cu caracter personal, ci a reglementat disponibilitatea și utilizarea acestora numai și numai dacă a existat un motiv legal, concret și justificat pentru prelucrarea acestor date și, în consecință, a informațiilor personale ale unei persoane. El extinsese corect aceste aspecte și asupra așa-ziselor persoane juridice și motivul și pentru care ar trebui să ajungem acolo, sau măcar să revenim la protejarea chiar și a acestor cifre, este că acum și în drept este admisă existența unor entități compuse care se raportează ca unicum și ca atare pot acționa și interacționa, fi recunoscute și identificate.

Clasificarea gradului de confidențialitate a acestor date și a informațiilor care pot fi deduse din acestea, într-un mod mai mult sau mai puțin explicit, este un fapt ulterior și consecvent al acestei declarații.

Chiar și înaintea legiuitorilor moderni, îmi place mereu să subliniez că există o realitate care funcționează de mai bine de 2000 de ani și care, la vremea ei, a abordat problema apărării dreptului persoanei în întregime. Această realitate este Biserica Catolică care în Dreptul Canonic a inserat „dreptul la bună reputație și intimitate” („normae in bonam famam atque intimitatem tuendam”) legat de natura umană ca ius nativum. Legiuitorul canonic anunță acest drept în can. 220 din Codex extinzându-l la „oricine”, chiar dacă nu este catolic sau botezat, și îl plasează în contextul unei reglementări cuprinse în cann. 208-223 care conturează relațiile în cadrul unei realități eclesiale văzute ca o comuniune de persoane.

Folosirea termenului de „bună reputație” și a conceptului său introduce deja o listă de relații cu ceilalți, din acest motiv informațiile care pot dăuna în orice fel și în orice fel trebuie excluse și înlăturate deoarece acest lucru ar împiedica înțelegerea și comuniunea cu celălalt.

Sunt concepte puternice, diferite de o traducere sumară în engleză a „good reputation”, mult mai substanțiale decât utilizarea bovină și limitată a termenului „privacy”; aceste concepte sunt cheia pentru a înțelege mai bine că ceea ce ne identifică și informațiile care ne privesc sunt alcătuite din corelarea datelor. De aici și importanța protecției și utilizării corecte a datelor care, chiar dacă sunt limitate, pot genera indirect informații despre noi care pot fi cauza daunelor sau pot fi folosite pentru a le produce și astfel să ne submineze „buna reputație și intimitatea noastră”. Când auziți „nu am date personale” să spuneți, reflectați asupra faptului că acest lucru nu este posibil pentru că fiecare dintre noi are date chiar „triviale” care, însă, puse în relație, construiesc acea reputație bună sau proastă menționată mai sus. Așadar, odată ce înțelegi că se gestionează oamenii și nu numerele, este mai ușor să înțelegi nevoia de a avea mereu grijă de identitatea cuiva și de contactele noastre.