Drojdie de copt în bucătărie și Industria 4.0

Principiile industriei 4.0 între tehnologie, informație și frica de nou

Îmi amintesc când, în anii șaptezeci, o marcă cunoscută de praf de copt își distribuia cartea de rețete – câteva pagini format A5 pe hârtie lucioasă, colorată și plină de imagini – cu o introducere în produs, utilizarea lui în dozele recomandate și o notă la fiecare subsol, subliniind diferența dintre aluatul făcut cu telul de mână și cel cu mixer sau mixer electric: utilizarea uniformă și precauții în caz mai mic: ai vrut sa ajungi la un produs de casa discret si de succes. Inutil să subliniem câte gospodine și mame au început să experimenteze în bucătărie cu mixerul electric de mână care începea să se răspândească în acel moment, permițând din ce în ce mai multor oameni să obțină rezultate nesperate până atunci.

Evolutia malaxorului electric simplu de mana a dus la echipamente profesionale la un cost din ce in ce mai mic, crescand difuzarea acestuia si in acelasi timp cunoasterea si utilizarea sa de catre sectiuni mai largi ale populatiei. Drojdia a rămas aceeași, într-adevăr îmbunătățită și diversificată în întrebuințările sale, ceea ce a condus la solicitarea unei cunoștințe mai mari și a unui studiu aprofundat al tehnicilor de dospire și de angajare. Presupunând că mixerul manual și-a făcut treaba, ne-am concentrat pe procese și pe îmbunătățirea continuă a acestora, făcând cercetări asupra drojdiei, generând „valoare”.

În Lugano, NFT-urile marchează și transformarea digitală

Industria 4.0

Menținând analogia, diferitele programe Industry 4.0 prevăzute în SUA, Germania, Marea Britanie, Spania și Italia etc. nu sunt foarte diferite de introducerea mixerului electric de mână: singularitatea tehnologiei este introducerea și evoluția ei într-un ritm mult mai rapid decât se poate înțelege utilizările reale. Acest lucru este extrem de pozitiv în ceea ce privește reducerea costurilor, locuri de muncă, fiscalitate, evoluții în lumea producției, logisticii și distribuției, marketing și management de proiect, avantaje care sunt imediat perceptibile ca fiind tratate pe scară largă. Discuțiile care apar în jurul diverselor aplicații ale tehnologiilor de abilitare vizează exclusiv aspecte „tehnice” și nu de „valoare” adusă, ceea ce echivalează cu a spune că infrastructura este privilegiată față de cunoaștere. Cea mai imediată și ușoară obiecție este că există și cunoștințe în infrastructură, pentru a o planifica și implementa; de aici, extensia fals logică conform căreia tehnologia este suficientă pentru a rezolva toate obstacolele, inclusiv cele legislative. Este legitim să credem așa, dacă uităm că regulile descriu doar proceduri, nu procese, ba chiar etichetându-i pe cei care dețin poziții opuse drept noi ludiți dacă se tem în mod legitim de teama de a rămâne în afara ei și de a nu avea timp să se adapteze: un fals negativ.

Acest fals negativ este o teamă la fel de falsă care derivă din lipsa de percepție a „valorii” pe care tehnologia o aduce proceselor. Această valoare decurge nu numai din stăpânirea instrumentului tehnic în sine, ci și din știința de a obține utilitatea maximă posibilă, ceva legat de facilitarea în ceea ce privește costurile, impozitarea sau reducerea personalului: eroarea macroscopică constă în neglijarea primei părți și a relației acesteia cu ultima, care însă este tratată exclusiv. Pentru a obține utilitatea maximă posibilă, procesele, productive sau nu, trebuie să fie în control pentru a asigura capacitatea de a genera bani continuu; invers, atât capacitatea tehnologică, cât și know-how-ul și banii sunt dispersate: pentru a parafraza o reclamă cunoscută, „tehnologia devine nimic fără control”.

Parterre de roi la forumul de afaceri tânăr și inovator

Importanța antrenamentului

Pentru aceasta, pe lângă infrastructură, este nevoie și de instruire ca infrastructură de cunoștințe, adică broșura de instrucțiuni, schimbarea paradigmei pentru a trece de la tel la mixer sau mixer manual electric: noile sisteme de tehnologie și cunoștințe nu pot fi confruntate cu metrici învechite. Așa și-au dat seama Guvernele în urma alocațiilor către companii a căror rată de ocupare a fost scăzută, atât din cauza timpului necesar pentru propagarea manevrei fiscale aferente - aproximativ șase luni în medie - cât și din cauza lipsei de transpunere a legislației la nivel operațional, obstacol major.

Se poate deduce că tehnologia este necesară, dar nu suficientă, și că aportul de valoare constă în depășirea logicilor învechite, a „dintotdeauna așa s-a făcut”: acestea sunt paradigmele fundamentale, contribuția efectivă a utilității acesteia la companie. Regândirea companiei în cheie digitală este o provocare pentru că schimbă procesul decizional, în managementul senior, mediu și operațional, trecând de la o logică locală la una sistemică.

Un pic ca și cum ai face un desert urmând rețeta pas cu pas sau după ce ai citit-o pe tot și ai pregătit ingredientele, știind foarte bine dacă un tel, mixer sau batător este convenabil și ce tip de cuptor.

Elveția și SUA s-au aliniat la securitatea cibernetică și tehnologia digitală