Stefano Epifani: „Generațiile viitoare au și dreptul la inovație”

Stefano Epifani este președintele Fundația pentru sustenabilitate digitală, prima instituție de cercetare de acest fel din Italia care s-a ocupat de relația dintre durabilitate e digitizare.
A predat Studii Internet timp de cincisprezece ani la Sapienza, principala universitate din Roma, iar acum este profesor de sustenabilitate digitală la Universitatea din Pavia.
El este consilier pentru Națiunile Unite asupra impactului transformare digitală în managementul proceselor dezvoltare urbană durabilă.
De asemenea, este autorul a numeroase publicații pe teme de sustenabilitate digitală, transformare digitală, e-business, managementul cunoștințelor, dintre care cele mai importante sunt demne de menționat: „Manual de comunicare politică online” (Istituto di Studi Politici San Pio V, 2011); „Deciding Inovation” (Sperling & Kupfer, 2006); „Comunitatea de învățare: modele colaborative de management al cunoștințelor” (Franco Angeli, 2004); „Comunitatea de afaceri: gestionarea capitalului intelectual în economia cunoașterii” (Franco Angeli, 2003); „Internet pentru scriitori” (Jackson Publishing Group, 1996).
Descoperirea este motorul principal al celor care urmăresc noi moduri de abordare a lumii, un adevărat motor al inovației.
Stefano Epifani este așadar persoana potrivită pentru a continua seria noastră de interviuri cu minți curioase, care își pun talentul în favoarea noilor descoperiri, fie că sunt principalii arhitecți ai acestora, fie care le fac posibile, creând terenul fertil.
Am avut o discuție lungă cu el (uneori plină de viață) despre inovație, despre modul în care aceasta este de fapt posibilă și, mai ales, despre diversele interpretări pe care le oferă societatea noastră actuală.
Teme abordate și de cea mai recentă carte a sa, „Digital Sustainability: why sustainability cannot do without digital transformation”, pentru care un site-ul web specific.

Paolo Cherubini: „Așa se potrivesc instrumentele muzicale false”
Într-o carte, locurile de muncă de astăzi între digital, media și rețelele sociale

Cuvântul de ordine astăzi este adesea „inovație”, dar este o fereastră larg deschisă asupra posibilelor scenarii și a câmpurilor infinite. Deci, ce face inovația să prospere și să progreseze?
„Există diferite tipuri de inovație, în primul rând: produs, proces, piață și așa mai departe. Toate tipurile de inovație sunt unite de principiul că tehnologia le face posibilă, prin urmare cea care le face posibile. Pentru a-l face să prospere, totuși, sunt un set de factori care merg de la orientare până la îmbunătățire. În acest sens, trebuie să ne întrebăm ce înțelegem prin îmbunătățire. Dacă este adevărat că inovarea reprezintă o schimbare care se stabilizează, dar care de fapt tinde spre pozitiv, ce anume o face astfel? Din punctul meu de vedere, caracteristica esențială este sustenabilitatea. Prin sustenabil, însă, nu mă refer la conceptul larg folosit acum, care inserează acest cuvânt doar în contextul mediului. Durabilitate înseamnă „capacitatea de a satisface propriile nevoi generaționale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Și, prin urmare, că generațiile viitoare pot face același lucru', pentru a folosi definiția dată de Comisia Mondială pentru Energie și Mediu a Națiunilor Unite în 1987”.

Valter Fraccaro: „AI fără etică nu este inteligență adevărată”
Datoria de formare pentru trecerea la durabilitate

În ce măsură împărtășiți abordarea și punctul de vedere al ONU?
„Mi-am făcut această definiție proprie pentru că privește o dimensiune a sistemului. Nu este o definiție „a face bine”. Astăzi este la modă să spunem, cu privire la aceste aspecte, că trebuie să „gândim pozitiv”. Nu este vorba de a gândi pozitiv sau de a fi optimist cu privire la viitor. Este vorba de a ne gândi la viitorul tout court, iar pentru a face acest lucru trebuie să înțelegem că viziunea conform căreia viitorul trebuie să fie sustenabil este singura viziune posibilă, întrucât este singura care proiectează problemele cu care trebuie să ne confruntăm într-o dimensiune sistemică. „Nu lăsa pe nimeni în urmă”, răsplata Agendei 2030 a ONU, are cu siguranță o valoare socială, dar este mai presus de toate o considerație sistemică. Dacă în drumul nostru de creștere lăsăm pe cineva în urmă, dezechilibrăm sistemul și și noi vom rămâne din nou în urmă. Durabilitate nu inseamna sa consumi mai putin, ci sa consumi mai bine; nu înseamnă a reduce, înseamnă a optimiza; nu înseamnă risipă, înseamnă construirea de modele circulare. Astăzi știm că resursele naturale sunt limitate. Când ne uităm la disponibilități, trebuie să facem acest lucru cu ideea că acestea ar trebui să fie disponibile, nu numai pentru noi, ci și pentru generațiile viitoare. În acest fel durabilitate devine o chestiune tehnică, care se ocupă de piese de echilibrare ale lumii în diferite stadii de dezvoltare. Inovația este necesitatea de a construi sisteme de sprijin pentru acele sisteme dinamice. Când vorbim despre sustenabilitatea digitală, vorbim despre un lucru foarte precis: folosim tehnologii pentru a sprijini i criterii de durabilitate, și trebuie să privim sustenabilitatea ca un criteriu de utilizare pentru dezvoltarea tehnologică”.

Giovanni Zappatore: „MedTech-ul oferă ajutor concret”
Tirolul de Sud heimat al digitalizării și durabilității

Să vorbim despre creativitate, principiul din spatele inovației. Pentru a fi funcțională, creativitatea trebuie educată și dirijată. Dacă o persoană dorește să devină specialist în domeniul său, este mai bine să se verticalizeze, deci să citească din ce în ce mai mult despre subiect, sau să fie mai orizontal, explorând domeniile apropiate și subiectele care îl compun?
„Ambele răspunsuri sunt adevărate. Depinde dacă vrei să devii cel mai bun chirurg din lume la tratarea unghiei degetului mic de la mâna stângă, sau dacă vrei să devii medicul internist capabil să facă o analiză de ansamblu a stării pacientului, să realizezi că problema unghiei nu depinde de o problemă locală, ci de o problemă sistemică. Cu toate acestea, ambii trebuie să înțeleagă cum se va schimba munca lor în funcție de dezvoltarea tehnologiei. Luați de exemplu fenomenul momentului, ChatGPT. Acest instrument ne va schimba radical lumea și munca noastră: nu făcând-o să dispară, ci schimbând-o. Același lucru s-a întâmplat în 1865 cu „Legea Steagul Roșu”, când guvernul britanic a încercat să limiteze mașina pentru a favoriza metodele anterioare de călătorie. Trebuie să alegem dacă vrem să fim coșori, avertizori sau șoferi. Dacă înțelegem cum se poate îmbunătăți modul nostru de lucru pe baza noilor tehnologii, atunci rolul nostru va deveni din ce în ce mai valoros. De exemplu, Universitatea Harvard elimină cursurile de imagistică de diagnostic, deoareceinteligenta artificiala este deja astăzi mai performant decât o ființă umană. Cu toate acestea, îl înlocuiește cu cursuri de Data Science, astfel încât să permită medicilor de mâine să interacționeze mai bine cu noile instrumente. Adevărata întrebare rămâne: cât de durabile sunt toate acestea? Tehnologia crește întotdeauna locurile de muncă: problema este că nu le duce neapărat acolo unde le distruge…”.

Riccardo Esposito: „Blockchain-ul ne va afecta pe toți…”
Eficiența digitală, inovația și incluziunea sunt „remediile” de ordine.

Ce se întâmplă dacă am încerca să punem la îndoială ChatGPT pe un subiect care este deosebit de aproape de inimile noastre? Ce rezultate am avea dacă ai întreba-o pentru noi despre diferența dintre inteligența artificială și copywriterii umani?
„O fac cu plăcere și raportez diferența de succesiune. Cunoașterea publicului țintă: uman da, AI nu; povestire: uman da, AI nu; marketing: uman da, AI nu; creativitate: uman și AI, ambele da; scris persuasiv: ambele da; autonomie: ambele da; învăţare: ambele da; costuri: mari si variabile in functie de utilizare. Rezultatul experimentului este că ChatGPT are două limitări: nu creează lucruri noi și se hrănește cu sursele existente, introjectând deficiențele acestora fără posibilitatea de a raționa. Din acest motiv, dacă îi ceri avere, îți va arăta un bărbat alb, iar dacă îi ceri sărăcie, îți va arăta o femeie de culoare. Aceasta înseamnă că va produce conținut despre acele părtiniri, continuând să alimenteze o percepție limitată a realității”.

Deci, cum rezolvăm problema pierderii locurilor de muncă?
„Simplu: acolo unde este posibil, cu recalificare; acolo unde nu putem, vom interveni și, în cazuri extreme, cu forme de subvenție pentru cei „vătămați” de schimbare”.

Francesca Veronesi: „O fundație „cu inimă de tată””
Inovația și sustenabilitatea cheie a sosirii Audi în Formula 1

Tinerii și noile tehnologii: tendința este de a spune că băieții și fetele sunt izolați, îndepărtați de lume și deconectați de realitate pentru că sunt închiși într-un univers fantastic de like-uri și rețele de socializare, în care viziunea a ceea ce îi înconjoară este distorsionată. Răspunsul tipic la acest fenomen este de a spune: „Să le interzicem”. Adică se percepe doar dimensiunea ludică a fenomenului și nu o realitate care se deschide spre multe scenarii...
„Răspunsul rapid este „Bine, Boomer”. Răspunsul extins este că aceasta este punctul de vedere al cuiva care se află într-o lume pe care nu o înțelege. Suntem obișnuiți să fim direcționați greșit către probleme. În realitate, dacă merg pe Instagram este plin de adulți care trăiesc din like-uri, confundând popularitatea și relevanța. Oameni dispuși să plătească sume nebunești pentru a face o fotografie pe un iaht, pentru a se arăta cu un stil de viață confortabil pe care chiar nu îl au. Asta pentru că relatarea unei experiențe este mai importantă decât trăirea ei. Adulții sunt convinși că tinerii, fiind nativi digitali, sunt capabili să exploateze contextele media în care se mișcă. Dar, în realitate, aceste medii digitale au fost construite de adulți, pentru a fi utilizate într-un mod funcțional pentru modelul de afaceri al celui care le-a creat. Pentru a face diferența, trebuie să nu mai fim utilizatori simpli și să înțelegem logica din spatele platformelor, profitând la maximum de ele. Aceasta face diferența între o societate pasivă și o societate activă de schimbare. În acest moment istoric ne aflăm de fapt în fața a trei categorii de oameni: cei care încearcă să înțeleagă tehnologia și își dau seama că nu au instrumentele; cei care le folosesc ca pe un „tânăr bătrân”, căutând asemenea; care vrea să le interzică. Totuși, tehnologia nu poate și nu trebuie oprită: trebuie orientată pe cât posibil. Având strategia corectă, ne-ar permite să nu lăsăm felii din populație să cedeze și să mergem mult mai repede în procesul tehnologic. Aceasta înseamnă a face inovația durabilă, deoarece durabilitate devine un orizont cultură care ghidează pașii înainte în curs, oferindu-i criteriile potrivite”.

Diana Engetschwiler: „Mai multă atenție la Romandie, Ticino și PMI”
Veneția Capitală mondială a durabilității, proiectelor și viitorului

Să vorbim despre securitatea datelor. Oamenii nu prea înțeleg ce înseamnă securitatea datelor și riscurile pe care le poate implica utilizarea lor de către platforme.
„Acest lucru se întâmplă pentru că unul lipsește conștientizarea tehnologică, nu numai de utilizatori, ci și de cei care ar trebui să gestioneze avansul tehnologie în sine. Acest lucru se datorează faptului că nu realizăm cât de mult ne pătrunde acest lucru în viața. Dacă înainte conceptul viza doar oamenii care aveau un computer, astăzi, fiind digitizare atât de răspândit, încât îi afectează pe toată lumea. Suntem obișnuiți să ne folosim computerele de parcă, pentru a rămâne în siguranță, ar fi suficient să le oprim. Un pic ca și cum ai închide ușa înainte de a ieși din casă. Nu avem o cultură a siguranței nici ca indivizi, nici ca companii, nici ca instituții”.

Care este primul pas de urcat pentru a rezolva situația?
„A noastră nu este doar o problemă de abilități, ci de conștientizare, pentru că dacă nu sunt conștient de ceea ce am nevoie, nici nu mă voi ocupa să am abilitățile pentru a-l urma. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm o cultură a siguranței, care generează conștientizare, care devine astfel motorul dobândirii competențelor”.

Stefan Zwicky: „Suntem o mare resursă pentru internaționalizare”
Sustenabilitate: Emiratele Arabe Unite (și nu numai) protagoniști ai anului 2023

Sunteți profesor la Universitatea din Pavia. Ce îți dorești studenților tăi?
„Abilitatea de a înțelege că nu există răspunsuri simple la probleme complexe. Societatea noastră ne face adesea să confundăm complexitatea cu complicația și, în consecință, să reducem simplitatea la simplificare. Așadar, ceea ce aș vrea să le transmit nu este atât capacitatea de a găsi răspunsuri, cât de a pune întrebările corecte. Nu are sens să-i înveți pe copii despre chestiuni tehnice, deoarece se schimbă mai repede decât timpul necesar pentru a absolvi. Nu are sens să dai răspunsuri structurate, deoarece lumea este complexă și, prin urmare, răspunsurile se schimbă pe măsură ce se desfășoară evenimentele. Deci singurul lucru pe care îl putem face este să construim un sistem în care oamenii rămân curioși și pun întrebări sistemic. Dacă le dăm voie tinerilor să facă acest lucru, poate că vom fi contribuit într-o mică măsură la crearea unor oameni capabili să supraviețuiască a ceea ce ne așteaptă…”.

Edoardo Volpi Kellermann: „Sentimentele și tehnologia sunt în centru”
Lugano, farul global al digitalizării și cripto-economiei